Le Tesore

Categoria: Poesia Dialettale Pubblicato: Martedì, 29 Ottobre 2019 Scritto da ugo

audio

L’ omë z’affanna,

arraffa andò è-è,

bašta ca rëcrina.

Ncumènza da ‘uaglionë

a rëncorrë u désidèrië

dë z’arrëcchì:

e scava nu fuossë

rént’u ciardinë

e ci annasconnë

nu sciorë, nu soldë…

E kë quillë soldë

na spëranza:

la spëranza dë rëtruuà

u tésorë.

Nnë vo’ capì

ca unë sulë è u tésorë

ca Ddijë ciàratë:

l’Amorë.

U riéštë so’ bagattèlle,

lassënë u tiémpë ca truovënë.

E allora štiénnë na mana,

ómë,

aiuta a frabbëcà

nu munnë d’amorë!

Na mamma ca të rëngrazia

ca u ninnë suo’

nnë morë ‘e famë,

nu nirë ché t’abbozza

na risa pëcchè è curatë

rént’a u spëralë,

n’aut’ómë ché t’abbraccia

pëcchè nu sciè fattë

murì dë pëcundrija.

‘Ntë parë niéntë ?

Àutë ché tésorë…

Valë chiù chéssë,

ca millë tésorë!

1985

I TESORI

L’uomo si affanna/ prende ovunque/ basta che ritira/ Inizia da ragazzo/ a rincorrere il desiderio/ di arricchirsi/ e scava un fosso/ nel giardino/ e vi nasconde/ un fiore e un soldino/E con quel soldino/una speranza/ la speranza di ritrovarvi/ il tesoro/Non vuiol capire/che uno solo è il tesoro/che Dio ci ha dato/l’Amore/Il resto son cosucce/lasciano il tempo/ che trovano/E allora stendi una mano/uomo/aiuta a fabbricare/ un mondo d’amore/Una madre che ti ringrazia/che il suo bimbo/non muore di fame/un negro che ti abbozza/ un sorriso perché è curato/nell’ospedale/un altro uomo che ti abbraccia/perché non l’hai fatto/morire di ipocondria/Non ti pare niente/Altro che tesoro/Vale più questo/che mille tesori.

Visite: 651